Trântorii statului

Ne-a fost frica tuturor de aglomeratia din timpul Summitului NATO, dar am constatat cu totii cât de bine s-a circulat prin Bucuresti, chiar daca bulevardele principale au fost mutilate pentru muritorii de rând. Dupa summit, aglomeratia a redevenit sufocanta. Zeci de mii de autoturisme s-au întors pe strazile orasului, astfel ca bucurestenii si-au amintit si ei de obiceiurile de dimineata – si-au luat de acasa CD-urile cu muzica, si-au cumparat un ziar ca sa aiba ce sa citeasca la volan si au pornit spre munca. Ei stiu ca, daca trebuie sa traversezi orasul cu masina, trebuie sa te înarmezi bine... Inclusiv cu înjuraturile de rigoare pe care le adresezi nesimtitului care îti da flash-uri si claxoneaza îndelung, desi vede ca nu poti sa te urci pe masina din fata ca sa îi faci loc. Inclusiv cu înjuraturile pe care le adresezi politistului din intersectie, care, înconjurat de sute de masini blocate, vorbeste amical cu unul dintre soferi, schimbând pareri despre meciul de aseara. Sau politistului care sta la pânda la 10 metri de intersectie doar-doar îi va pica cineva în procesul-verbal...

Si atunci te întrebi de ce nu a fost aglomerat în timpul Summitului NATO. Este simplu – în Capitala exista o mare armata de functionari ai statului care au primit liber în acele zile. Diferenta uriasa dintre traficul din perioada 2-4 aprilie si traficul normal este data tocmai de functionarime. Ei bine, fiecare bucurestean care a muncit în zilele summitului a avut astfel o imagine clara asupra a ceea ce se întâmpla cu banii
pe care el si firma
la care lucreaza îi dau statului sub forma taxelor si impozitelor. Pentru a hrani o armata uriasa de functionari!

Fiecare tara are functionari – ei sunt cei care administreaza statul, cei care trebuie sa asigure confortul cetateanului atunci când acesta are nevoie de o blestemata de hârtie oficiala sau de o informatie legislativa. Functionarul public trebuie sa stie ca omul pe care îl vede în fata ghiseului lucreaza din greu la o firma privata, poate nu pe bani multi, poate 12 ore pe zi. Acel om îi asigura functionarului salariul si drepturi pe care sclavul sau, cel care plateste impozite, nu le are.

Functionarul trebuie sa-si tina nervii acasa, sa fie calm, sa renunte la a povesti cu colegii ce s-a întâmplat în telenovela de aseara în timp ce în fata lui se afla un cetatean care vine cu o solicitare. Sa încerce functionarul sa nu strige la pensionarul care îi apare în dreptul ghiseului, sa încerce sa rezolve el problema unui cetatean, sa nu-l mai trimita la alte 5 birouri si, implicit, la alte 5 cozi. Sa încerce functionarul sa nu fie nervos de faptul ca o camera de supraveghere vegheaza daca mai primeste spaga. Sa se multumeasca functionarul cu ce i se da – cu salariul, cu zile libere de summit, de sarbatorile religioase si nationale, cu banii de haine care se duc pe altceva, cu excursii în tara sau în strainatate, cu celebrele cursuri care mascheaza concedii pe banii contribuabilului, cu masina de serviciu folosita în interes personal, inclusiv cu plata combustibililor, cu prima de Paste, cu prima de Craciun, cu prima de vacanta, cu tichetele – cadou, cu tichetele de masa, cu sporul de antena, sporul de limbi straine pe care nu le foloseste niciodata, cu plata orelor suplimentare, cu plata dubla a zilelor muncite sâmbata si duminica, cu indemnizatia de conducere, cu telefonul mobil
platit tot de la buget... si cu ce o mai fi...

Nu vi se pare ca sunt prea multe toate aceste drepturi? Ca statul îsi plateste regeste propriii angajati, umilindu-i astfel pe cei care contribuie la buget având deasupra capului sabia somajului, iar în corp urmele oboselii si ale stresului? Tovarasii comunisti au inventat ghiseul – gaura aceea la care te aplecai ca sa înaintezi o hârtie fara sa îl vezi pe angajatul statului. Stateai aplecat si vorbeai cu un om fara chip. De fapt, TU, umilul cetatean, vorbeai direct cu statul care striga la tine, îti dadea cu pumnul în fata, îti demola casa, te înfometa... Astazi, aceleasi ghisee, acelasi comportament. Iar la televizor, din când în când, grevele functionarilor nemultumiti. Sâmbata am vazut la televizor si greva politistilor grasi si rosii în obraji. Oare ce dracu’ mai urmeaza... Astept greva celor care fac afaceri cu statul, greva câstigatorilor de licitatii trucate, greva celor care au primit moca întreprinderi, rafinarii, greva trântorilor din stup si, în final, chiar greva statului. Lipitorile bugetului vor mai multi bani de la tine...