Socul normalitatii

Jurnalul, ca gen literar, e in mare voga dupa Revolutie. Dupa multe decenii in care adevarul nu putea fi spus cu toata gura, literatura subiectiva reprezinta acum o supapa prin care, in fine, rabufnesc diverse adevaruri "individuale", personale ori colective. Rareori se mai respecta acea regula a editarii dupa cincizeci de ani de la data redactarii, pentru ca imaginea unor contemporani aflati printre personajele negative ale jurnalului sa fie protejata (cazul Mihail Sebastian). Dimpotriva, un exces de umoare neagra face adesea din autorul jurnalului un pamfletar, iar din toti ceilalti - niste victime "colaterale" (cazul Paul Goma). Pe acest fundal, jurnalul pe care Tia S erbanescu l-a tinut intre 1987 si 1989, publicat sub titlul Femeia din fotografie (Editura Compania, 2002), distoneaza puternic. In primul rand printr-un bun simt al autoarei, printr-o modestie reala, nu jucata: departe de a se bate cu pumnul in piept si a prezenta o lunga lista de calitati si merite, scriitoarea se analizeaza lucid, nemilos. Aproape ca scotoceste in viata si in opera ei, pentru a gasi si a infatisa niste defecte. Cititorul atent vede insa ca acestea nu prea exista. Se remarca, dimpotriva, puternicul talent literar al autoarei si finetea unor analize psihologice ori "morale"; de asemenea, o adevarata vocatie a prieteniei, care o face pe Tia Serbanescu sa scrie, despre regretata Dana Dumitriu, unele dintre cele mai impresionante pagini din jurnal. Pentru cei care o stiu pe autoare exclusiv din comentariile ei sarcastice, rele, la adresa politicienilor actuali, e surprinzator sa-i vada sensibilitatea, grav afectata de moartea unei prietene sau de cea a unei matusi dragi. Si totusi, alta este unda de soc a acestui jurnal. Nu-ti vine sa crezi cat de normal poate fi un om si un scriitor (lucrand, ca gazetar, la cotidianul "Romania libera") in acei ultimi ani de progresiva dementa totalitara. Pagina pe care se astern insemnarile are o libertate, o liniste si un firesc pe care mai nimic din realitatea ideologica inconjuratoare nu le justifica. Anormalitatea societatii structurate ceausist nu isi ia aici obolul; fibra morala si intelectuala a scriitorului rezista bine. Bref, jurnalul captiveaza prin miscarea personajelor si a ideilor; e tonifiant prin curajul autentic, imbracat in hainele stramte ale modestiei, si socheaza, realmente, prin decenta si normalitatea manifestate in ultimii ani, cei mai indecenti si mai putin normali, ai "epocii de a