Traim pe acest glob intr-o asemenea inghesuiala incat, vrand-nevrand, simtim zi de zi si clipa de clipa cotul vecinului"

Experienta Dvs. de viata, larga si integratoare, este in stransa legatura cu ceea ce s-a intamplat in istoria ultimilor saizeci-saptezeci de ani: al doilea razboi mondial, Holocaustul si Gulagul, bascularea intre extrema dreapta si extrema stanga, internationalismul comunist cu centrul la Moscova, apoi nationalismul ceausist cu centrul in chiar megalomania conducatorului. Ati trait pe propria piele multe din aceste evenimente; le-ati suportat, in orice caz, consecintele. V-ar fi placut sa traiti intr-un alt secol, mai linistit? Sau tocmai nebunia istoriei face necesara prezenta ganditorului? - Cu fantezia m-am transpus, simpatetic (asadar macar cu straduinta - daca nu si cu intreaga capacitate - de a intelege asa zicand "pe dinlauntru" moduri de viata revolute), in toate mediile prin care m-au plimbat lecturile - atatea, bineinteles, cate au putut incapea intr-o viata in buna parte consacrata tocmai acestui "viciu nepedepsit", cum, pe vremuri, il denumise Valery-Larbaud. Dar nu-mi pare deloc rau ca soarta m-a facut co-extensiv cu aproape noua zecimi ale secolului de-abia expirat, ba m-a mai si propulsat (pentru cata vreme inca?) in cel ce de-abia acum incepe. Traim, pe acest glob mai ieri alaltaieri inca relativ aerisit, intr-o asemenea inghesuiala incat, vrand-nevrand, simtim zi de zi si clipa de clipa cotul vecinului, pe care nici un no man's land nu-l mai tine la o (cat de neinsemnata ar fi, dar totusi la o) anumita distanta de al tau. (Uite, imi aduc aminte, din primii mei ani de scoala, ca populatia globului era pe atunci de un miliard si ceva de locuitori - cifra atinsa la capatul a zeci si sute de mii de ani de cand exista oameni pe acest pamant. Doar treizeci de ani mai tarziu, insa, intorcandu-se din China unde fusese in vizita oficiala, primul ministru al Romaniei acelei vremi, Dr. Petru Groza, a scris o carte intitulata Din tara celor sase sute de milioane. Or, iata ca, o jumatate de secol mai tarziu, doar populatia Chinei dublandu-se, a atins nivelul pe care-l avusese omenirea intreaga prin anii treizeci ai secolului de-abia incheiat: aproape un sfert din cele 6 miliarde ale intregii omeniri. Unde vom ajunge lasandu-ne prada inertiei acestei progresii geometrice?) In pofida fermei vointe de pace a unei bune parti a omenirii (a partii ei celei mai favorizate din punct de vedere material) - vointa atat de puternic structurata incat a luat forme institutionale -, potentialul de violenta al planetei e atat de mare incat starea de conflict acut sa poata oricand cuprinde o buna parte a omenirii. Desigur, nu atat diferentele caracteristice diverselor sisteme de valori sunt generatoare de stari conflictuale, cat mai ales decalajele de standard economic, asa cum se rasfrang ele in viata de fiecare zi a multimilor. Problemei demografice evocate adineaori, daca-i adaugam asadar mizeria materiala a covarsitoarei majoritati a locuitorilor Terrei, incununandu-le pe amandoua cu aceea a continuei degradari, in curand catastrofice, a mediului ambiant - iata ca am gasit un domeniu de reflectie pentru oricine se intereseaza cu adevarat de soarta semenilor sai, respectiv, la limita, a omenirii in ansamblu. Nici o data, ca la acest inceput de mileniu, omenirea n-a avut de rezolvat atatea probleme solidare una cu alta si necesitand o solutie in lant care sa le tina-n frau in chiar stransa lor intrepatrundere. (Textul integral in Adevarul literar si artistic)